Într-una din cărțile sale despre inteligența emoțională, Daniel Goleman descrie o relatare făcută de un soldat american aflat pe front în timpul războiului din Vietnam.
“La un moment dat, un pluton american a fost nevoit să se refugieze într-o plantație de orez ăn toiul unui schimb de focuri cu vietnamezii. Dintr-o dată, au ănceput să se îndrepte spre ei șase călugări. Perfect calmi și liniștiți, sălugării au intrat în zona de luptă. Nu s-au uitat nici în stânga nici în drepta. Au luat-o prin mijloc. A fost de-a dreptul ciudat, pentru că nimeni nu i-a împușcat. Și după ce au trecut, mi-am pierdut orice chef de luptă. Nu mai voiam să o fac, sau cel puțin nu în ziua aceea. Și probabil la fel au simțit cu toții, pentru că toată lumea a renunțat. Pur și simplu am renunțat să mai luptăm. Calmul călugărilor i-a molipsit și pe ceilalti creând un moment de pace între soldați în plină bătălie.”
Acest lucru ilustrează un principiu esențial al vieții sociale și anume că emoțiile sunt contagioase. Desigur că vom înțelege mai profund aceste aspecte dacă le studiem și din punct de vedere neurochimic. Ce este esențial să înțelegem, însă, este că noi oamenii căpătăm și transmitem emoțiile permanet, ca într-un flux continuu de stări și reacții.